Președintele Comitetului paralimpic din Republica Moldova. Oleg Crețul. Fotografiile mele

Eroul de astăzi al blogului nostru este Oleg Vasilievici Crețul, maestru emerit al sportului în judo, campion al Jocurilor Paralimpice de la Beijing din anul 2008, medaliat cu argint la Jocurile Paralimpice de la Atena din 2004, deținător a patru titluri mondiale şi trei europene  – acestea sunt doar câteva din titlurile sportivului.

Dar viața lui Oleg nu a fost una ușoară. Tânărul și talentatul sportiv abia începea să-și atingă primele victorii de înalt profil, cariera promitea să fie de succes iar viața - fără griji. Cu serviciu, o femeie iubită alături, nuntă, planuri de viitor ...

Dar un accident rutier a șters toate acestea din viața lui. În anul 1997, la 9 zile după nuntă, Oleg a făcut un accident rutier, în care soția sa a murit, iar el, în urma numeroaselor leziuni la fața, și-a pierdut complet vederea.

Aceea a fost o perioadă foarte dificilă pentru el - spitale, depresie, recuperare treptată și reabilitare. Dar ajutorul prietenilor, sprijinul familiei și noua iubire l-au ajutat pe Oleg să-și recapete încrederea în sine însuși.

În anul 1999, Oleg a început din nou să practice judo, drept că sportul olimpic a devenit paralimpic pentru el.

În anul 2001, a debutat la turneul Internațional de judo de la Vilnius (Lituania) printre sportivii cu deficiențe de vedere și s-a clasat pe primul loc.

Două luni mai târziu, acesta a participat la Campionatul European de Judo printre sportivii cu deficiențe de vedere (Ufa, Rusia), unde a câștigat toate luptele și a devenit campion european în cadrul echipei naționale a Rusiei.

În același an, a participat și la Cupa Mondială (Rio de Janeiro, Brazilia), unde iarăși a devenit campion.

Începând cu anul 2001, este membru cu drepturi depline al echipei de judo din Rusia și se antrenează sub conducerea lui V. P. Gligor.

Din anul 2018, Oleg Crețul conduce Comitetul paralimpic din Republica Moldova.

Dar să începem cronologia evenimentelor de la început.

Oleg Crețul s-a născut pe data de 21 februarie 1975 la Chișinău. Acesta a început să practice judo la vârsta de 10 ani. Iar talentul și sârguința și-au făcut bine treaba: la vârsta de 15 ani, sportivul a luat bronzul la Olimpiada școlarilor din URSS și a îndeplinit normativul de maestru în sport al URSS. La vârsta de 16 ani, Oleg a ocupat cea mai înaltă treaptă a piedestalului din cadrul campionatului URSS printre juniori. Mai târziu, acesta a luat bronzul la Campionatul European de Sambo (Novi Sad, Iugoslavia) și argintul la Campionatul Mondial de Sambo printre studenți (Chișinău, Moldova).

În această fotografie este echipa națională a Moldovei la Campionatul European din anul 1996. Aceștia erau cei mai titulari și cei mai puternici sportivi ai țării de pe timpurile celea.

Iar Oleg Crețul se număra printre ei. În ciuda faptului că era cel mai tânăr din echipă, nu poseda careva titluri și făcea abia primii pași în marele sport, el a fost singurul, care s-a întors de la campionat cu medalia de argint. Pe atunci, aceasta era una dintre cele mai mari realizări ale judocanilor moldoveni la competițiile internaționale. Desigur, acesta a fost un mare succes atât pentru echipa națională, cât și pentru Oleg personal. Tot în anul 1996, Oleg a îndeplinit normativul de maestru în sport de clasă internațională și a participat la Jocurile Olimpice de la Atlanta.

 „Fiecare campion are nevoie de un antrenor, ba chiar mai mult – de un prieten. Cred că eu sunt norocos. Îl am pe Vitaly Gligor. Un antrenor și un prieten adevărat, care îmi este alături deja de peste 30 de ani. El este persoana cu care am trecut și prin foc și prin apă. Am luptat împreună, ne-am bucurat împreună de victorii și am depășit o mulțime de dificultăți.”

La Jocurile Paralimpice de la Beijing, din anul 2008, Oleg a luptat în semifinală cu rivalul, căruia i-a cedat primul loc la Paralimpiada de la Atena din anul 2004 ... Timp de patru ani, Oleg și-a dorit revanșa și iată că a obținut această oportunitate, dar într-o întâlnire foarte importantă - în semifinala Jocurilor Paralimpice.

De data aceasta, Oleg nu a lăsat adversarului său nici o șansă: în primul minut a terminat lupta cu o aruncătură curată. 

Oleg este primul campion al Jocurilor Paralimpice de judo printre bărbați din lunga istorie a participării sportivilor ruși la aceste competiții prestigioase. Până în prezent, el rămâne singurul sportiv rus, care este campion paralimpic la judo printre bărbați.

Finala Cupei Mondiale. Anul 2010.

Aceasta a fost una dintre cele mai dificile și dramatice bătălii din cariera lui Oleg. Cu doar două luni înainte de campionat, el terminase un tratament de doi ani pentru hepatita C. Tratamentul a fost foarte dificil (comparabil cu chimioterapia), în timpul căruia medicii i-au interzis să ridice greutăți mai mari de 6 kg. Oleg a pierdut foarte mult din greutate, corpul său era atât de epuizat, încât și tragerile elementare la bară erau greu de realizat. Oleg a mers la aceste competiții mai mult pentru a acumula experiență competitivă. Echipa sportivului nu a stabilit sarcina de a câștiga sau de a fi printre câștigătorii campionatului, deoarece aceasta părea ireal după un astfel de tratament. Vitaly, în calitate de antrenor, i-a permis să lupte doar runde de cel mult un minut, deși chiar și acest lucru a fost extrem de dificil și periculos pentru Oleg, pentru că era într-o stare foarte epuizată. Înainte de întâlnirea finală, Oleg a câștigat preliminar toate luptele și s-a luptat mai puțin de un minut în fiecare rundă. În final, norma era aceeași - nu mai mult de un minut, maximum două minute ... Dar toți cei care îl cunosc pe Oleg, înțeleg că el nu e persoana, care renunță așa de repede, oricât de greu ar fi. Dar asta a fost foarte greu. Pentru adversarul său, britanicul Samuel Ingram, un sportiv foarte ambițios și puternic, care îi cedase lui Oleg deja de trei ori, era o chestiune de onoare să câștige campionatul. Mai ales că Oleg este mai în vârstă și era departe de cea mai bună formă fizică și, de asemenea, complet orb, spre deosebire de Samuel, care a suferit o pierdere parțială a vederii. Oleg a câștigat această luptă exclusiv datorită calităților morale și volitive. O victorie extrem de dificilă, cu un avantaj minim.  

Acest lucru este important și pentru faptul că la Campionatul Mondial din 2010, echipa națională a Rusiei a fost reprezentată de o echipă de bărbați, formată din 14 sportivi titulari cu experiență. Dar acasă a fost adusă doar o singură medalie - medalia de aur a Campionatului Mondial, câștigată de către Oleg.

După această participare, au început problemele cu tensiunea și inima, din cauza supraoboselii. Medalia Campionatului Mondial din 2010 l-a costat pe Oleg foarte multă sănătate.

 Viața sportivilor este imprevizibilă, iar cei care promit să aducă o medalie de la competiție fie că sunt vicleni, fie că nu realizează pe deplin că nimeni nu este imun la înfrângeri.

Oleg Crețul a fost liderul echipei naționale de judo la Jocurile Paralimpice din Londra, 2012, și unul dintre favoriții din categoria sa de greutate. Cu toate acestea, trauma neașteptată pe care a suferit-o în semifinală l-a lipsit de posibilitatea de a ajunge în finală.

Însă în ciuda traumei grave, Oleg a decis să lupte pentru locul trei. După ce i-au îndreptat umărul, acesta a refuzat să fie spitalizat și a continuat lupta.

Din păcate, această încercare nu a reușit. În primul atac al lui Oleg, umărul a ieșit din nou din sacul articular și nu mai avea rost să continue lupta.

Fotografia a doua - Oleg la Moscova după 2 intervenții chirurgicale. Apoi a urmat încă una.

Acesta este un moment foarte dificil din viața oricărei persoane, în special a unui sportiv. Oleg a încetat să mai practice sportul pentru o perioadă nedeterminată de timp și nu se știa, când și dacă se va mai întoarce în sport.

Însă Oleg Crețul a trecut și această încercare cu demnitate. Intervențiile chirurgicale au trecut cu succes. După doi ani de reabilitare, Oleg nu numai că s-a întors, ci și-a câștigat și dreptul de a participa la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro din 2016! Dar din păcate, echipa rusă nu zburat la Rio. Însă Oleg și-a continuat cariera sportivă și continuă să se antreneze și să-și desfășoare activitatea și până acum.

„Călătoria la Budapesta a fost plină de întâlniri neașteptate și plăcute. Iată una dintre acestea. În această fotografie sunt împreună cu Marius Vizer și fotbalistul german Lothar Matthäus, unul dintre cei mai titulari sportivi din lume.”

„În viața fiecărei persoane, rolul cel mai decisiv îl joacă credința, pentru că ea este temelia pe care se construiește personalitatea. În viața mea au existat multe perioade dificile, pe care le-am depășit cu greu și am luat-o de la capăt. Și numai credința și speranța mi-au dat puteri să înving, să lupt și să trăiesc.

Eu merg în mod regulat la biserică. Nu neapărat la slujbele de sărbătoare. Uneori, merg la biserică doar ca să mă rog, să stau, să simt harul lui Dumnezeu și să-i mulțumesc Domnului pentru ceea ce-mi dă zi de zi: pentru rude, apropiați și iubiți. Pentru cei, care-mi sunt întotdeauna alături. Am pentru ce-i mulțumi!”

Campionatul European - IBSA European Judo Championship. Portugalia. Anul 2015.

„Cât de important a fost rezultatul! Se lua decizia cu privire la selectarea participanților în echipa națională a Rusiei pentru participarea la Jocurile Paralimpice de la Rio. Cât de multe forțe au fost cheltuite după aceea în timpul pregătirilor pentru participarea la Paralimpiadă, dar jocurile au trecut fără noi.”

Turneul „Cupa lui Oleg Crețu”, care deja se desfășoară anual.

În afară de realizarea carierei sportive, Oleg Crețul se mai ocupă și de educarea generației tinere de sportivi. Acesta predă la școala, care de acum câțiva ani, conform deciziei guvernului, poartă numele luptătorului. La un moment dat, pentru a putea face rezumatul activității disciplinei pe care o predă, acesta a trebuit să organizeze un turneu în cadrul școlii. Astfel a apărut ideea „Cupa lui Oleg Crețu”. Merită subliniat și faptul că acesta a fost un turneu școlar intern, cu un buget foarte modest. Cu toate acestea, mai târziu, când numeroșii prieteni ai lui Oleg s-au alăturat organizării turneului, amploarea evenimentului a început să se extindă. Astăzi, „Cupa lui Oleg Crețu”, este unul dintre cele mai mari turnee de judo din Moldova și din țările CSI. Anul trecut, turneul a adunat sportivi din 11 țări. Nivelul concurenței a fost atât de înalt, încât sportivii moldoveni abia de reușeau să domine în țara lor.

Datorită „Cupei lui Oleg Crețu”, republica noastră a fost vizitată de o mulțime de sportivi celebri. Moldova nu văzuse niciodată atâția campioni olimpici în judo: Tagir Haybulaev, Arsen Galstyan, Mansur Isaev, Tamerlan Tmenov, Kamil Magomedov - toate aceste nume sunt înscrise pentru întotdeauna în istoria judo-ului. De exemplu, Tamerlan Tmenov este campion european de șapte ori și câștigătorul multor Campionate Mondiale și Jocuri Olimpice, iar Kamil Magomedov este campion mondial la judo și antrenorul echipei naționale de tineret a Rusiei în acest sport. De asemenea, foarte importantă a fost și vizita președintelui Uniunii Europene de Judo, Serghei Soloveicik. Cunoscând faptul că acesta are un program foarte încărcat, organizatorii nu se așteptau ca acesta să participe la deschiderea turneului. Toate acestea vorbesc despre gradul înalt de respect față de personalitatea lui Oleg Crețul și recunoașterea necondiționată a realizărilor sale sportive. Cine știe ce înseamnă viața de zi cu zi a unui sportiv, acela va înțelege cât este de dificil de făcut timp într-un astfel de program pentru o astfel de călătorie. Cu toate acestea, au venit și au onorat enorm pe toți judocanii moldoveni.

Kremlin. Moscova. Rusia. Anul 2005.

„Probabil aceasta a fost prima dată în istorie, când câștigătorii Jocurilor Paralimpice au fost primiți în Kremlin de către Președintele Federației Ruse. Acesta poate fi numit punctul de cotitură în dezvoltarea sporturilor paralimpice din Rusia. A fost prima dată, când liderul țării a atras o atenție atât de sporită asupra sportului paralimpic. După această întâlnire, atitudinea față de sportivii paralimpici s-a schimbat radical. Aceștia erau practic echivalați cu „olimpienii". Iar atitudinea față de pregătirea pentru Jocurile Paralimpice a atins un nou nivel. În fotografie este Vladimir Vladimirovici Putin cu echipa rusă paralimpică de judo - acei sportivi, care au câștigat premii de frunte la Paralimpiada din Atena.

După aceea, cu președintele Rusiei ne-am întâlnit în mod repetat în timpul evenimentelor oficiale, precum și într-un cadru informal.”

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Paralimpice de la Sochi. 7 martie 2014.

„Noi, Oleg Crețul și Vitaly Gligor, am fost invitați la acest spectacol grandios de către administrația președintelui Rusiei. Am zburat din Moscova până la Sochi cu o aeronavă prezidențială din terminalul guvernamental al aeroportului Vnukovo-2. A fi printre numărul invitaților la acest eveniment, printre care și liderii țărilor străine, este o mare onoare pentru orice persoană.

Și faptul că președintele Rusiei i-a invitat pe cei mai de succes sportivi paralimpici la ceremonia solemnă, iar noi am asistat la acest spectacol de neuitat din platforma VIP împreună cu conducerea de vârf a Rusiei și liderii țărilor străine, spune multe despre atitudinea statului față de atleții paralimpici. Ceremonia de deschidere a fost precedată de un furchet în cadrul căruia a fost posibilă comunicarea informală cu președintele Rusiei, cu personalități culturale și sportive celebre, precum și cu conducerea țării și cu lideri din alte țări.

Ceremonia de deschidere a JP din Sochi este o priveliște de neuitat după concept și grandoare!” 

Jocurile Paralimpice. Rio. Brazilia. Anul 2016.

 „O amărăciune care nu trece ... Oare va trece? La începutul lunii martie din anul 2016, noi am participat la un Grand Prix de la Rio de Janeiro. După competiție, întreaga echipă a fost condusă în Arenă, unde urmau să se desfășoare competițiile de judo din cadrul Jocurilor Olimpice și Paralimpice. Fotografiindu-ne pe fundalul unui tatami, eram convinși că ne vom întoarce acolo în luna septembrie și vom „încerca” acest tatami în timpul Jocurilor Paralimpice. Dacă cineva ne-ar fi spus atunci că nu vom fi admiși la competiție, am fi considerat asta o glumă nereușită. Dar soarta a decis altfel. Jocurile au rămas doar un vis pentru noi ... Cine îmi poate spune ce vină am eu și alți sportivi că nu nu am fost admiși la competiție, ceea ce m-a costat atâta putere, sănătate și lipsuri? În întreaga mea carieră sportivă, pentru a evita problemele cu dopajul, am neglijat chiar și utilizarea complexelor vitaminice și a mineralelor obișnuite, care au provocat problemele cu sistemul cardiovascular și multe traume ...

În ultimii câțiva ani am trăit cu frica, că într-un anumit produs sau supliment alimentar poate apărea un element chimic pe care WADA îl va introduce în lista celor interzise ... Asta este greu de înțeles pentru o persoană care nu s-a pregătit pentru startul crucial de după o perioadă de patru ani ... Amărăciunea nu dispare.  În viață, aceasta nu este prima și, din păcate, nici ultima lovitură a sorții. Domnul îmi dădea și mai înainte putere ca să lupt, de aceea, cred să și acum nu mă va lăsa. Voi supraviețui!

O fotografie cu sala în care au avut loc Jocurile Olimpice și Paraolimpice de la Rio.”

Oleg Crețul a câștigat în mod repetat premiul „Întoarcerea la viață".

„Aceasta este o fotografie cu una dintre ceremoniile de premiere. Pe data de 3 decembrie 2010, de Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități, la Moscova a avut loc cea de-a V-a ediție a premierii laureaților la premiul Comitetului Paralimpic al Rusiei „Întoarcerea la viață”, care se acordă celor mai remarcabili sportivi paralimpici. În seara aceea s-a menționat de câteva ori despre faptul că sportul este una dintre puținele oportunități de auto-exprimare a persoanelor cu dizabilități, că este o șansă de a nu se retrage în sine și de a se bucura pe deplin de viață. Sper ca împreună vom putea schimba atitudinea societății față de atleții paralimpici.”

Pentru cineva, o medalie de argint la Jocurile Olimpice este visul limită, iar pentru cineva - o înfrângere. La Jocurile Paralimpice de la Atena, Oleg Crețul a ocupat locul doi, cedându-i primul loc în finală lui Messud Nina din Algeria.

„Înfrângerea aceea a fost foarte ofensivă. Algerianul vedea relativ bine, ceea ce nu este ceva neobișnuit la Jocurile Paralimpice ... Cercul roșu de pe costum înseamnă că sportivul este lipsit total de vedere. Dar conform regulilor Jocurilor Paralimpice, judocanii cu o pierderea totală și parțială de vedere se luptă  în aceeași categorie”, - a spus Oleg într-un interviu după finală.

În orice caz, a fost o experiență foarte utilă. De regulă, pierderea ne motivează mai mult la victorie.

„Triplu campion olimpic la luptele greco-romane, de nouă ori campion mondial, eroul Federației Ruse - Alexandr Karelin.

Eu am avut de multe ori ocazia să mă întâlnesc cu legenda lumii de lupte - San Sanîci Karelin, și de fiecare dată am rămas impresionat de echilibrul, modestia, simțul umorului și atitudinea sa față de sport.

Succesul e compus doar din 5% de talent, iar restul este compus din transpirație și muncă grea. De aceea, trebuie să vrei să devii campion și să nu-ți fie frică să depășești toate dificultățile. Cel mai important lucru este să faci primul pas, să nu-ți fie teamă să ataci lenea, lașitatea și auto-percepția. Trebuie să te ridici mai întâi pe tine de pe canapea, apoi pe adversarul tău de pe covor.”

„Pe 27 ianuarie 2019 a avut loc lupta celui mai emerit luptător modern, Feodor Emelianenko.

Din păcate, acesta a fost învins. Desigur, este greu să vezi cum o legendă a sportului mondial cade la podea. Dar cu vârsta nu poți să te contrazici. Și la 42 de ani, să fii în aceeași formă ca la vârsta de 20 de ani este pur și simplu ireal.

Cu toate acestea, vreau să-mi scot pălăria în fața persoanei, care la această vârstă a decis să se pună la încercare cu cei mai puternici luptători din lume.

Am avut ocazia să mă întâlnesc cu Feodor Emelianenko și la Moscova. În viață, acesta s-a dovedit a fi o persoană simplă, modestă, veselă, un bărbat adevărat, un patriot al țării sale și un creștin profund credincios.

În ciuda înfrângerii, Feodor Emelianenko va rămâne pentru totdeauna în istoria sportului ca cel mai puternic luptător al tuturor timpurilor și popoarelor.

Evoluând într-un sport destul de dur, el a rămas în primul rând om. Puternic, prietenos, foarte plăcut în comunicare și modest în viața de zi cu zi.

Suntem siguri că Feodor se va putea realiza în orice domeniu, dacă va decide să părăsească sportul. Iar noi vom continua să urmărim și în continuare cariera acestuia și să ne bucurăm de succesele lui.”

„Pe 12 iunie 2018, în cadrul festivalului de judo, eu și Vitaly Gligor am desfășurat un antrenament pentru copiii de 12-15 ani. Sportivii aveau diferite niveluri de pregătire, de aceea, a fost destul de dificil să pregătim un program de antrenamente interesant și accesibil pentru fiecare. Lucrul cu copiii întotdeauna este o responsabilitate. Este important să ajuți pe copilul care tocmai a început să practice judo-ul, ca să continue să-l iubească cu toată inima. După părerea mea, noi am reușit să o facem. Vitaly și cu mine deja ne-am luat rămas bun și am vrut să părăsim covorul. Dar apoi, copiii au început să se apropie și să-și întindă mâinile ca să-și i-a la revedere. Toți doreau să dea mâna cu noi. Așa și s-a întâmplat că băieții s-au adunat pentru o fotografie mare împreună. Festivalul s-a încheiat. Toată lumea a plecat acasă cu o bucățică din această sărbătoare, cu impresii din comunicarea cu sportivii renumiți, din întâlnirile cu colegii, din cunoștințele dobândite la master-class-uri.”

* Maestru emerit al sportului în judo. Campion al Jocurilor Paralimpice de la Beijing din 2008, primul sportiv din istoria Mișcării Paralimpice a Rusiei;

Medaliat cu argint la Jocurile Paralimpice din 2004 de la Atena;

De patru ori campion mondial;

Triplu campion european;

Câștigător multiplu al Campionatelor Mondiale și Europene;

Campion multiplu al Rusiei în categoria de greutate de până la 90 kg;

Triplu campion al Rusiei în categoria de greutate absolută;

Campion multiplu al Moldovei.

Cronologia starturilor oficiale:

2001 - Campionatul European (Ufa, Rusia) - locul 1;

2001 - Cupa Mondială (Rio de Janeiro, Brazilia) - locul 1;

2002 - Campionatul Mondial (Roma, Italia) - locul 1;

2003 - Campionatul Mondial, IBSA Games (Quebec, Canada) - locul 1;

2004 - Jocurile Paralimpice (Atena, Grecia) - locul 2;

2005 - Campionatul European (Rotterdam, Olanda) - locul 1;

2006 - Campionatul Mondial (Brommat, Franța) - locul 2;

2007 - Campionatul European (Baku, Azerbaidjan) - locul 2;

2007 - Campionatul Mondial, IBSA Games (San Paulo, Brazilia) - locul 1;

2008 - Jocurile Paralimpice (Beijing, China) - locul 1;

2009 - Campionatul European (Debrecen, Ungaria) - locul 1;

2010 - Campionatul Mondial (Antalya, Turcia) - locul 1;

2011 - Campionatul European (Londra, Marea Britanie) - locul 3;

2012 - Jocurile Paralimpice (Londra, Marea Britanie) - locul 5 (traumatizarea umărului);

2015 - Campionatul European (Lisabona, Portugalia) - locul 3;

2016 - Cupa Mondială (Rio de Janeiro, Brazilia) - locul 2 (categoria de greutate de până la 100 kg); 

 
A fost decorat cu:

• Ordinul „Prieteniei Popoarelor” (Premiul de Stat al Federației Ruse);

• Medalia „Pentru meritul civic de gradul II" (Distincția de stat a Federației Ruse);

• Ordinul „Prieteniei Popoarelor” (Premiul Guvernului Republicii Bașchiria);

• Ordinul „Salavat Yulaev” (Premiul Guvernului Republicii Bașchiria);

• Ordinul „Mândria națiunii” (premiul public al Federației Ruse);

• Medalia „Meritul civic” (Premiul de Stat al Republicii Moldova);

• Câștigător repetat al premiului „Întoarcerea la viață".